Ce nebunie să-și dorească
În transparență marea să devină
O fată și să prindă ceru-n brațe.

Ce joc pustiu și crudă realitate
În ritm și dans să se unească
Doi gemeni paraleli la infinit
Așa cum e azurul în mare și în cer.

Și totuși speranța e vie
Și arde în suflet nebună
Iar marea încearcă în valuri și vuiet
Cu cerul în ploi și furtună
În puncte sublime și clipe durată, unirea.

Dorința aceasta ce rar se atinge
Între plânset și zâmbet,
Vis și real,
Între piatră și cânt,
Între roșu și negru,
Neînsemnat și măreț.

Și totusi voința calcă irealul
Și visul întrece umanul,
Iar cerul coboară în noapte
Cu stele aprinse în mare
Lumina ce-n lume apare
Unind în divin absolutul
Mizer despărțit de furtună.