Materie, materie,
Un zid murdar și trist
In calea sufletelor noastre
Care mănâncă vis.

Iluzie dulceagă
Menită să prostească,
Pe ființa ce-o trăiește,
Că nu există vrajă.

Papila-i limitată,
Axonul e de lut,
Talazul pasiunii
E nesfârșit și mut.

Cât poate vedea ochiul?
Un râu , poate o mare,
In schimb un strop de suflet
Doar limite nu are.

Degeba cauți gându-l
Prin cărți de-anatomie.
Nu vei gasi decât…
O jalnicâ piftie.

Putere si avere
E tot ce ne dorim,
La naiba cu simțirea!
La halcă și la vin!

Cu ochii larg inchiși
Privim doar aparența.
Deschideți-vă mintea
Și să sorbim esența!