Ce-i fericirea, oare cine stie?
Exista oare-n lume cineva,
Sa poata zice, iata fericirea?
De cineva imi poate zice da,
Il rog frumos sa mi-o arate...
De ani si ani incerc in van,
Sa reproduc in minte chipul ei.
N-am reusit s-o pipai, niciodata,
S-a destramat, cand am dorit s-o mangai.
A fost la inceput un chip amagitor de fata,
Ce-a disparut, lasand in urma dor…
Apoi a fost, o clipa de noroc,
Cand am crezut ca bani-s totul,
Dar, au plecat rapid cum au venit.
Cu si mai mult amar umplandu-si locul.
Si-asa, din amagire-n amagire,
Am inceput sa cred ca fericirea nu exista,
Si nici nu cred vreodata sa fi existat.
De-aceea-il rog frumos pe cel ce stie,
Sa-mi spuna incotro sa ma indrept,
Sa aflu, doar un pic de fericire,
Si restul vieti-n pace sa-l traiesc.