Ninge; haide stinge lumina,
Sub fosnetul fulgilor de zapada
sa lasam si iubirea noastra
sa cada.

Cresc copacilor aripi,
pasarilor contratimpi...
Cuvintele colindatorilor agatate
in tocul usilor de piatra
asteapta; deasupra orase, sate...
dedesubt ghimpi...

Ninge; cu ingeri peste lumile noastre
cu plang si cu plangeri, cu
planete somnambule si astre,
silabe, cuvinte si limbi.

Imi zambesti... te strambi...
Imi spui ca esti- ca nu esti,
te scalambi...

Ne holbam prin parbriz
la stropii mari de ninsoare
"daca vrei poti sa deschizi...
...portiera"; in seara asta parca
nici durerea nu doare...

"Sa construim un soldat de zapada
cu o gura sa muste, cu doi ochi
cu care sa vada,
cu o pusca in mana si
un lansator de grenade..."

Ha ha, haide mai bine sa facem
doi de noi, sa fim altfel...
sa fim pasari sau pesti; oase straine
felinare stradale, strazi din Ploiesti
ori camere de hotel...

Ce de oameni am cunoaste asa,
ce de oameni...

Ninge; uite, fiecare fulg
inseamna ceva...
Stii, fiecare punct are o insemnatate.
Fiecare sarut, stramt, dulce sau lung,
fiecare nu, fiecare da...

Haide sa facem ceva,
altceva mereu decat ultima oara.
Sa cantam cu voce de bariton,
de soprana...
do re mi fa- do re mi fa
ne cheama cuvintele, pana...

Ninge... priveste curbarea luminii
ce urca, coboara...
Ce se aprinde, se stinge
ascutindu-si maracinii
in umbra planetelor seculara.

Shhh... saruta-ma pe consoane
timpul trece
tic-tac, tic-tac...
Oh, haide, deschide cartea aia
de Kerouac
sa ne prefacem ca suntem in viata
sau oameni...