Gioconda
30 decembrie 1979

Surisul tau , de nimeni inteles ,
Strabate timpul si te-aseaza-n frunte ,
E ca un gind fugar sau un eres
Venit din vai si catarat pe munte .
In jurul tau surisuri nesfirsite
Se straduiesc sa fie remarcate ,
Frumoase brune si blonde aurite
Ti se ofera din rame fermecate ,
Si numai tu nu daruiesti nimica
Profunda , ginditoare , zimbesti din alte vremi ,
In preajma ta simti ca te prinde frica
Sa nu dispari sau sa nu-ncepi sa gemi ,
In ochii tai si-n colturile gurii
E zugravit tot intelesul vietii ,
Tu-ai inteles abisurile urii
Si toata frumusetea diminetii ,
Dar ai ramas de-a pururi zimbitoare
Privind din rama ta misterios
La toate cele care-s trecatoare
Ca un simbol etern victorios .
Dar cind vazui ce strasnic esti pazita
La inceput n-am inteles prea bine
De te pazesc sa nu fii tu rapita
Sau strajuiesc sa nu fugi tu de tine .


Masca Giocondei
31 decembrie 1979

De ce zimbesti atit de enigmatic
Pastrind adinc secretu-n sinea ta ?
Am intrebat ades pe Mona Lisa
La Luvru , cind sedeam in fata sa .
Ea imi zimbea privind in departare
La timpii ce-au trecut sau care vin ,
Era-ntre noi un gol atit de mare ,
Stiam de ea atita de putin !
Si intr-o zi , cind paznicul plecase ,
Madonele-obosite se-odihneau ,
Ramas cu ea simtit-am frig in oase ,
Buzele ei spasmodic tremurau .
Si-atunci am inteles intiia oara
Ca zimbetu-i profund , misterios ,
E masca ce-o ajuta sa nu moara
De tot ce simte atit de dureros .


Pact cu Gioconda
1 ianuarie 1980

Intelegind surisul tau hieratic
O masca sa-ti ascunda suferinta ,
Am incercat sa fiu mereu in preajma-ti
Sa te ajut sa-ti intaresti vointa ,
Sa poti zimbi cum te-a pictat Da Vinci
Cu-n zimbet linistit , misterios ,
Cum te-am vazut sa nu te vada altii
Cu gura tremurinda dureros .
Secretul tau , ca plingi in loc de zimbet
Sa fie pe deplin inmormintat ,
Il stim doar tu si eu si Leonardo
Si noi tacem , secretul e pastrat .