Împletesc armuri din fire de mătase
pentru plopii ce-și freacă oasele
de fereastra albastră a visului meu
presimt că pânza freatică fraternizează cu cerul
mi-e frică de altfel că va deveni friabilă
se va rupe în așchii mici
iar plopii își vor pierde seva
vom asculta trepidația vaselor lemnoase
la început de primăvară
când secătuite îngănă cântece de leagăn
gasteropode își atârnă cărnurile pe fire de iarbă
tentacule albastre dirijează imnuri nupțiale
din vechi patefoane sunetul taie în carne vie
pe picioarele tale cresc pete de mătasea-broaștei
din care eu împletesc armuri pentru plopi încă adormiți