Ramasita zilei de ieri aplatizeaza fapte
ca sa incapa in buzunarele peticite ale memoriei.
Da examene de selectie pentru vise
ca nu cumva sa evadez din destin.
Impatureste mecanic
toate promisiunile de mai bine
fiindca trebuie sa incapa
in fanta ingusta
a supravietuirii,
bidimensionand prin urmare, de dragul ordinii,
si ziuadeieriplusunu,
care degeaba striga
ca vrea spatiu
sa se nasca.

Cand stiu cat de prost tes petice
la haina timpului,
mai bine nu ma intreb
in care
si in cate dimensiuni
mi-e clipa.