Agită pomii păsări mari
Și via sângele divin.
Pînă la mine este mult,
Pînă la moarte mai puțin.

Din toamnă-n tomnă mă ridic,
Și parcă nu mai știu să vin.
Pînă la mine este mult,
Pînă la moarte mai puțin.

Aceste vorbe de cules
Le simt dorințe, le spun chin,
Iubirea mea se împlini
Atît de dreaptă în destin.

De ce nu sunt, cum ar părea,
Nefericită în declin!
Pînă la mine este mult
Pînă la moarte mai puțin.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975