te căutam
încins cu pene de pasăre
și sub fiecare braț orb de o naștere
se închipuia o zi
sus îmi descoseau coliviile
de neuitare
măcar de ai fi
te urmăream
după galbenul opac
fluierai o ispitire
cu draperii grele de Damasc
umbrele serii negustori de fân
păreau satiri ce strâng în brațe nimfe
îmi plăcea jocul
dar până la urmă perechea potrivită
era un amestec întâmplător
din prea mult dor
ți se desfăcea părul
iar noaptea nu mai cunoștea semnele
se tulbura o teamă de răsuflarea ta
și mai era doar un drum scurt
pentru mersul călare
tu voiai să mergi pe jos
cu degete împlinite
a nerăbdare
se retrăgeau nimburile ușor
mai rămâneau câteva lacrimi
ce știau calea întoarsă
după contur
când dezbrăcai pielea de femeie
ca să nu te mai pot iubi niciodată
desăvârșită
în albul cel mai pur...