Aceleași drumuri și aceleași ținte
Aceiași porumbei pe-un blid de linte
Naivul răsplătind pe cel ce minte.

Mi-e dor de tihnă și de lucruri sfinte
De-o lacrimă întreagă și fierbinte
De umilință și de rugăminte
Către duioase mume-morminte.

Dar duc povara câtorva cuvinte
Mi le atârn de gât cerând în minte
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975