Prin ochii ploii tradate,
Te-am zarit la capatul taramului meu
Incercand cu vise spulberate
Sa inchegi propriul tau ,,eu”.
Pe coama norilor
Zburand, eu
Veneam la tine,
Soptindu-ti de departe,
Din intunecata noapte a disperarii
Ca mai exist, iar tu
Nemaintelegand,
Ai incercat sa prinzi cu o mana
Sperantele,
Dar ele s-au destramat usor
Prabusindu-te in haul negru,
Intrucat tu
Iti fransesesi aripile,
Orbit de stralucitoarea clipa
A trecutului.
M-am straduit sa-ti sorb,
In mantia mea albastra de vise,
Ultimele cuvine.
,,Esti ucis cand din tine moare speranta”.
Intelegand,
Am deschis incet
Cutia Pandorei