Ne scurgem fierbinte prin lucarnă
afară,
în iarnă,
pirogravând norii grei
cu lumina trupului tău,
cu amețelile noastre,
cu urleții mei.

Ultimii zei înghețați cad răpuși
pe pământuri albastre,
albastre.

ÃŽn cer nu mai e nimeni,
se vede gol până la os,
peste umărul tău ce tresaltă,
tresaltă în vacarmul atingerii noastre,
iubito,
și ea,
un ultim pharos