Þi-am aprins țigara
cu îndoielile din suflet
și cu nătânga speranță că tu...
tu ai existat și exiști
așa cum viorile inimii mele
te-au cântat.
Þi-aș spune despre noi,
dar, mă-mpleticesc copilărește
în procedura iubirii.
Te-aÈ™ iubi,
dar prea egoist reacționez
în fața tandreții.
Te-aÈ™ pierde
și pentru că prea dulce-mi ești
te-aș îmbrăca în voaluri de versuri
ca singură să fi
printre lacrimi
întotdeauna
când mi-e dor!

(Þi-am aprins țigara cu sufletul...)