De ce nu străluceam pe scripeții de gheață
Cu simțurile amorțite de veninul lui
Imi umezeam buzele și-mi împleteam cozile...

Vântul suflă peste o maree de oglinzi
Ne-oglindindu-mă.

Am gura plină de mure sau de sânge închegat
Și te-aștept cu-același freamăt de-atunci
Să vii mirosind a vapori de ploaie
Ca o umbră, ca o statuie de bronz
Iar eu să ma nasc și sa mor de o mie de ori
Privindu-te.