te-am vazut
din departari vopsite
in albastrul sperantei,
si te-am facut pierdut
printre oameni
atunci nu vroiam
sa te gasesc

amintirea albastrului
m-a prins din urma
si am inceput sa te caut
cerul disparuse
si luna nu vedea nici
ea, locul
in care te-am lasat.

ne-am intalnit la mijlocul
dintre albastru si luna,
nu era nici atunci
destula lumina
ca sa vad
cat te-a schimbat
departarea.

cand lumina a venit,
noul tu era prea familiar
pentru a-l lasa sa plece
am ramas impreuna
cerul ne-a acoperit
intru totul
am ramas singuri.

prea puternic a stralucit
in ochii mei albastrul
nu am vazut
nu mai erai langa mine
plecasei ...

acum
tu nu vrei
sa ma gasesti.