te stiu straina si frumoasa,
departe nici nu mai rasar noptile peste
umarul stang,
ma intorc iar cu spatele spre casa
si plang.

deja mi-am lustruit ideile
cu box de la pravalia din colt,
arunc peste umar din minte toate femeile,
nu incerca sa te revolti!

plec in lumea in care voi tacea zambind,
unde ferestrele nu va trebui sa le deschid,
ingrop in noapte gand rasturnat peste gand,
in frunte rid peste rid.

iti vor canta in inima ghitare cu strunele rupte,
din pasii mei albi bucuria mereu ti se-nfrupte!