Sunt zile
în care nu pot să scriu,
albul hârtiei solicită pace
și simt nevoia să tac...
sentimentele înfloresc în tăcere
și doar parfumul din sângele meu
le trădează prezența...

Sunt zile și nopți
în care poezia se scrie singură,
între artere,
urmând drumul oxigenului,
drumul iubirii...
Înflorite, sentimentele așteaptă
să le sculptez din suflet,
cu lumina ochilor,
și să le botez în lacrimi.

( Sfințite vor putea ajunge
în sufletul tău.
Deschide-le,când bat la ușa ta,
și hai să ne trăim
bucuria de a fi
împreună!)