Roteste –ti gandul, fara armonie
si cauta –l in triluri de visare,
ascunde tu, istoria in agonie,
rapusa de dorinta de uitare.

Invaluie o umbra-n val de vant
si-nalta-o printre ramuri de tristete,
aduna rodul ploii calde ,pe pamant,
in maretii pline de frumusete.

Din spumele nascute in cascade,
rostogoleste sus pe deal esente,
da ochilor senin si noi arcade
si vei gasi o raza de blandete.

Mangaie cu adieri valoarea,
ce-i arata-n strat ,de vesnicie,
asterne pe coloane vii culoarea,
desparte-te distins de saracie.