A sasea porunca mi-e-n sange si-astept
sa vina-nvierea cu apa sa vina
sa-mi suie din arbori o creanga pe piept
sa-mi chinuie fiara in suflet vecina
ma rog sa m-opreasca
si-apoi sa ma creasca
potopul in alta
tacere inalta
sa vina sa-mi spuna
c-am fost matraguna
bauta de sfintii
frumosii cumintii
si-apoi sa ma spele
in ape de stele
cand tac ea se-ndoaie a tremur ciudat
si nimeni nu-i canta si nici n-o alunga
cu pasi de statuie mi-e trupul umblat
si trupul mi-l leaga de-o frica mai lunga
statuie ciuntita
la poarta oprita
mi-e fiara obscura
ce vine si fura
din carne si sange
cu ochi care-ar plange
si-apoi ma-ncolteste
din somnul ce creste
rotindu-se-ntruna
sa-mi fure cununa
tinuturi albastre salbatice sunt
cuvintele-n mine aprinse de boala
mi-e trupul nevolnic si capul carunt
o,fiara ce plange si tremura goala...
cand tac ea se-ndoaie
stupida,greoaie
greoaie,stupida
ca vrea sa ucida
si-i spun sa ma ierte
dar poate-s incerte
cuvintele mele
cu fiara in ele
si-i spun sa le taca
dar poate-s saraca
si fug in padure
sa nu mai ma fure...

Sanja-Adriana