Poteci mult umblate
peste câmpuri arse,
peste dealuri sure,
pe unde am mai fost,
încolo și-ncoace,
în sus și-n jos.
Nu e nimeni acolo, acum ?

Poteci coborând
spre mlaștini
stăpânite de umbre,
urcând spre izvoare
adormite de gânduri.
Mă grăbesc...Am întârzâiat...
Te-am pierdut...M-ai uitat...