-Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieși din trupul meu afară.
- Ce-i mai urât în lumea ta ternară ?
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee !

M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară,
Am colindat, aprinsă odisee,
Pământ și spaime, gânduri de femeie
Și m-am întors, răspuns să-i dau, spre seară.

Maestrul meu într-un copil se-ascunde.
- Eu știu răspunsul ! spun. Ura-i mai rea.
Aștept acuma cheia !...Nu-mi răspunde.

Tăcere doar în trup de catifea.
M-a fulgerat un gând ce mă pătrunde :
Tăcerea e eternitatea mea.