Amurgul își picură răcoarea
pe verdele copil
răsărit timid
pe fiecare deget al copacului.
Fiecare frunză sub pleoape crescută
duce spre cer dorul
rădăcinilor .
Pocnind de bucurie
frunzele visează cu flori
așternând la fiecare expirație
visul stelelor de a deveni fruct.
Copacul acest
ca un suflet plin de amintiri
își cheamă pe nume păsările
să facă din ramuri fluiere
și la toamnă
aripi pentru fluturi.

Copacul acesta
de la prima întâlnire
mă poartă ca pe-o floare la ureche.