Într-o zi cineva a venit la mine eu stăteam pe gînduri ca pe un șezlong aș fi putut jura că sînt fericit dacă acel (sau poate acea) cineva nu mi-ar fi spus tu prea ai buzunarele pline de presentimente iar ei au nevoie de sentimente nu de presentimente M-am ridicat i-am mulțumit frumos și am căzut din nou în acel șezlong ca și cum aș fi căzut pe gînduri Am stat multă vreme așa mă încerca un presentiment eu încercam un sentiment nu îmi venea deloc și continuam să cred că sînt fericit cu corpul meu învăluit în gîndurile șezlongului Apoi s-a făcut seară și dimineață și din nou seară M-am uitat la ceas ceasul s-a uitat la mine și mi-a spus cîtă rutină să măsori ceva care nu există M-am ridicat i-am mulțumit frumos mi-am chemat aproape toate oglinzile și iubitele imaginare și le-am spus fetelor luați și mîncați acesta este trupul meu care pentru voi se naște și moare în fiecare seară Apoi m-am așezat (pentru a cîta oară) în șezlong și am continuat să fiu fericit într-un chip straniu Abia într-un tîrziu a apărut Melisa era atît de frumoasă și înaltă am acceptat pe loc cele două cuvinte pe care mi le-a vîndut la un preț ireal