din pieptii odaii deschisa-i
o rana spre cer.
si sangele galben al razei celeste
imi gangura-n suflet.
pasi morti pe la colturi
pecetluie-n zbor
genuni ce miros a sicrie si plumb.

din pajura slovei
Luceafar pe frunti
ucide celestul penel.
un Bachus zidit
din zeama de stih
si parfum de uitare,
Stanescu-i o talpa
cersind pe sarut
mantuire.

un ger de morminte
cuvanta aripa
ce franse in plumb
sicrie de dor.

feciorul nascut in slova soptita
a mii departari
vorbeste in doua limbi ale mirarii.
si-n fiece vorba Dumnezeu e-o nascare.
cu limba a doua
feciorul frunzelor
aude cum creste copacul.