Eu, cel din mine, umbră istovită,
Tăcut și singur, nu rămân în viață.
Sunt Seth, mulțimi de diavoli strânși în piață
Păstrând în trup o patimă zmintită.

Mă lupt să văd, s-ascult în dimineață
Cereasca urmă, îndelung robită
Și vocea gravă din trecut venită,
Ca s-o înalț în oaza de verdeață.

Ea va veni strigând că se mai poate
Să frâng surparea ierbii din câmpii
Și-mprăștierea frunzelor uitate.

Dar pentru asta, într-o bună zi,
Va trebui, chiar mai presus de toate,
Să mor în mine, ca să pot iubi.