Monezi aruncate pe jos,
și lacrimi de viciu în mâzgă,
plăceri mimate
și zâmbete de plastic.
În fântâni ca asta se aruncă bani
și se pun dorințe trufașe.
Un tic nervos : zâmbetul-grimasă
în scop mințit : apărare...
Ha! Îți afunzi ghearele încovoiate
în noroi și-l strângi în pumni -
- "adună-l pe tot" - îți șoptește umed în urechi
demonul oglindit
în fântâna nesecată de pustiu -
- "fiindcă ÞI-E FOAME!".
Ai chipul crispat în rânjet
și nu mai ții minte
la ce te gândești.
Făra să știi, o lacrimă de tribut
cade pe fund, sporind capcana de monede.
Se vroia a fi pură.
Ce dorință ți-ai pus în noroi?

15 septembrie 2003