Voi deveni o ilustrata veche
Cu locuri unde nu vom merge niciodata,
Aruncata pe fundul unei
Cutii mucegaite.

Astfel ma vei uita.

Vei sti despre mine ca
Am existat.
Si-atat.

Am existat intr-un timp in care
Zilele aveau nume de flori
De oameni sau de intamplari.

Si asa ma vei uita.

Chipul meu?
Nici oglinzile nu si-l vor aminti,
Iar numele imi va fi
Doar o cruce spalata de ploi.

Ma vei uita…

Despre cine vorbeam?
Despre mine?
Dar cine naiba mai sunt si
Eu?