Duhnea a putregai, pardoseala umedă,
A urină de câine și a ziare arse
Își trăia acolo, înspăimântătoare vise
Și bocea în versuri, neputința surdă;

Fâlfâieli de aripi maculate îl inundă
Visa la dor, albastru...de pădure;
La porți deschise și ape tulburate,
Și bocea în versuri, neputința surdă.