am să mor cândva,
undeva,
sau poate în altă parte
unde nimicul nu mai desparte
cuvintele visului,
sparte,
îmbrăcate în cămașa de forță
a zorilor,
cerșind din bucuria și amurgul norilor
care or să mă înveșmânteze
încă o dată
atunci când voi muri
undeva,
cândva
sau niciodată,
la marginea lumii,
neterminată...