...la urma urmei am sa fereastra...
Gandurile-mi ucid visarea, ma doare rana pasilor de langa mine;
Nu mai cred in use si nici in moarte, au mai ramas doar umbrele cu bratele deschise, albastra...
Pe deasupra talpilor apelor trece muma padurilor, si cine?
Imi poate prinde in pumni visarea?
La urma urmei am sa fereastra...
Am jurat ca o' sa ma pitul dupa mare
Si poate...stii ce...poate ma voi indragosti de o piatra
Cu care sa ma plimb pe coama vantului calare
Si totusi...la urma urmei am sa fereastra...
Aha! Am sa mor...Eu, o perna..., un creion...
A! Au mai venit doi, trei ani din urma, de mana sa ma tina
Mi-au cazut culorile, cuvintele si zambetul, dar nu mi-e frica...
Am sa uimesc lumea printr-o moarte anonima!
Din dragoste!!!
M-am dat de trei ori peste toamna
Ca sa vorbesc ochilor tai ruginii povestea invierii...
Ingerii padurilor ard culorile sufletului, o rana...
Taie cerul in trupul mut al serii...
Am incercat pe o primavara deschisa...fereastra in cerul lui Marte
Ca sa vorbesc buzelor tale adanci prospetimea fantanilor
Eu te privesc despre viata...tu ma saruti despre moarte;
In diminetile-n care esti, in zilele-n care mor!
...
Am fugarit zapezile prin castele de gheata
Ca sa vorbesc buzelor tale imbratisarea, si ninge!
Noiembrie...cu ceruri cu ape la mine in viata!
La marginea vietii si a fiintei
Sarutul tau imi ajunge...!!!