afară-i întuneric aprind lumina-n casă
intertextuai eu intimist oltenește și apoi am uimit asistența cu sentența
ceva mai breaz decât un țap măritat mă simt
desigur că rumoarea stârnită de perfecta mea inteligență
atât de perfectă încât de departe pare o idee platonică
a acoperit cuvintele care au urmat
și pe care intenționat le-am vrut acoperite
de vuietele mulțimii
pentru că în ele eram și eu om
aceeași carne același sânge aceiași plămâni aceeași ficați mai ales aceiași ficați
aceeași rinichi aceeași inimă
aceeași structură osoasă aceeași compoziție chimică
în fine susținut de aceleași detalii anatomice ca orice frățâne al meu
și la fel de ipocrit
am șoptit
iubesc
vă vine să credeți sau nu la pâine la noi când iese lumea de la serviciu
undeva între cinci și șase e coadă
pâinea e de loulis nici prea caldă nici prea bună dar românul în buna tradiție
de la legionarii romani care dacă nu primeau rația de faină coaptă
refuzau să mai lupte nu poate fără ea așa că se așează cuminte la coadă
și se supără dacă nu merge repede
iată că îmi vine și mie rândul și pierdut în spații astrale
mă uit ca vițelul la poarta nouă la vânzătoare
mintea mi se tulbură și nu zic nimic
vânzătoarea mă întreabă ce doresc
urlete din spate că mai așteaptă și alții
răspund cu o înjurătură adunăturii de gospodine și gospodari
îmi iau pâinea și printre dinți le arunc
iubesc
primarele îmi vorbește despre sapard alimentări cu apă și pietruiri de ulițe
iar eu privesc pre geam stratul de trandafiri
primarele va face o primărie nouă va aduce calculatoare la școli
ba chiar va băga gaze
trandafirii sunt roșii cerul albastru
brazii ce or căuta în mijlocul câmpului
dar mi se pare mie că nu mă asculți să îți spun mai bine despre asociație
și cum e grâul anul ăsta sau despre seceta de anul trecut
nu domnul primar mă uitam că aveți niște trandafiri frumoși
chiar eu îngrijesc de ei îmi zice am și acasă îi plac mult neveste-mii
primarul e tânăr
șoptește că o iubește
și eu șoptesc
iubesc