Pocnind din bici pe langa boi,
In zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Si de pe bici l-am cunoscut,
Si cum teseam, nici n-am stiut
Cum am sarit si m-am zbatut
Sa ies de la razboi.

Si-atata tort mi-am incalcit
Si-n graba mare-am spart un geam,
Stiu eu ce mi-a venit?!
Am cap, dar parca nu-l mai am!
Ce-aveam sa-i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, si eu voiam
Sa-ntreb cum a dormit.

Si, vezi, asa-i el, nu stiu cum!
M-a prins de brat si m-a cuprins
Sa ma sarute-n drum.
Dar eu din brate-i m-am desprins
Si l-am certat si l-am impins-
Dar n-am facut cu dinadins,
Si rau ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e ca mi-am sangerat
La prag piciorul intr-un cui,
Dar mi-e ca e pacat!
Om bun ca dansul nimeni nu-i,
Si pentr-o vorba rea ce-i spui,
El toata ziulica lui
Munceste suparat!