După potop,
când apele s-au retras
ducând cu ele în adâncuri
oseminte verzi
de trestii frânte,
un cangur alb
cântă la balalaică
și zâmbește încurcat
în timp ce-și înmoaie
indulgent
labele în noroiul înalt.

10 iunie 2000


Din volumul "Anotimpul licuricilor", apărut 15 aprilie 2001, editura Pro Transilvania