dacă am vrut să ies din carapace,
să-mi legăn trupul de țestoasă amorțită,
jumătate înăuntru
jumătate afară
pentru împreunarea cu lumina
mă pregăteam
jumătate femeie
jumătate piatră
ascultam cum cresc
vibrații tainice
din adâncuri
cercuri largi desfăceau
între pleoape aproape obscen
uimirea de la suprafața apelor
jumătate veghe
jumătate larva
îmi creșteau ca branhii
insomniile
oxigenau vise
inspiram
jumătate gest
jumătate idee
sporadic
bucăți din mine
atingeau pragul de excitație
fără a-l trece
senzația
pendula fără oprire
constant
jumătate aripă
jumătate șarpe

*

expiram prin tegumentele frazelor
în vreme ce soarele, credul,
adulmeca
răsăritul
jumătate adevăr
jumătate iluzie
a trecut
încă o noapte