Un berbec ca toți berbecii,
Mai mițos din câți știu eu,
A scăpat de la tunsoare
Cu o coamă ca de leu.

"Lasă-l", ar fi zis stăpânul,
"Coama aceea îi șade bine,
Poate sperie vreodată
Pofticioasele jivine !"

El în lac vazându-și coama
Și crezând că-i leu sadea,
A pornit-o spre pădure...
Turma cred că-l plictisea.

Iat-un lup ! Un salt, un muget,
Și, în lupta angajată,
N-a rămas din biata coamă
Decât lâna scarmănată !

Morala:
Poți păți-o ca berbecul,
Când nu știi cât de enormă
Este, pe pământ, distanța
Dintre conținut și formă !