Nepotrivirea-i ca un corb
plutind in orizont de mare
cu calde raze de soare orb
si aerul tăiat de sare.

El iese din muiata umbră
a unui pom din chelul codru
si dojenind după căldură
ridică ciocul, sfidează mândru.

E hotărât să se așeze
pe rogojină, drept sub soare
dar nu ajunge să serbeze
că razele în sânge-i taie.

Ochii de lacrimi tremurându-i
la orizont el și-i îndreaptă,
acum văzând că-i la nelocu-i
umil la soare se apleacă.

Un palid corb, albit de sare
spre codru îl văzui zburând
și am făcut o asemănare
între el și-un om flămând.