bonom ironic poate și candoare
un măscărici paradoxal și trist
fac jonglerii pe străzile obscure
orașul mare nici nu știe că exist

surâd complice cozilor de câini
îmi dau de-o bere șuții bișnițarii
am adormit cu sufletul deschis
strig ajutor m-au invadat țânțarii

nu vă apropiați de mine: sufăr!
iar mutilarea mea-i contagioasă
uite-o duduie cu o căpățână-n plasă
hei! e a mea! săriți! poliția!

eu sunt singur tu ești singur
nu ne asociem pluralul nu există
un singur bulevard este destul
pentru aristocrații cu batisă

mă proiectez din dor spre nemurire
precum omida mă răpește-o cioară
bătrânelor obsesiilor le cresc pene
de păcură strălucitoare clară

norocul meu psihologia infantilă
îmi dă motive să nu mă urăsc
peste cortina sufletelor voastre
am scris cu reflectorul: vă iubesc