Timpul preacopt ma musca cu dintii lui
din cai ferate si asfalt incins
aproape de hamacul inimii unde
mi-am ascuns ultimele glande
din fier forjat , ba si-o icoana
cu numele strazii raiului ,
fug dar ma prinde , si gatul
ma secera de setea luminii
si limbile mi-s ude de copii nenascuti
si necuvantate drame urmand
sa se-astearna peste ninsoarea
sufletelor noastre
ca o raza de bach lacrimand ...