ce căuta dragostea la ora aceea pe străzi
dădea din mâini gesticula nervos vorbea singură
avea un aer preocupat puținii trecătorii o priveau uimiți oarecum
o lumină stranie în ochii sticloși cuprinși de patimă îi licărea
era desculță iar roșul apusului îi accentua mersul
o eșarfă bleu îi reținea încheietura cuvintelor
trecătorii o considerau oarecum nebună la acea oră
nimeni nu avea chef să comenteze
le înghețaseră sensul devenise aleator
treceau grăbiți în graba lor spre niciunde
dragostea mergea desculță prinre ei
era un personaj caraghios la acea oră
ochii căpătau dimensiuni mitologice
erau căprui ba nu negri sau verzi
cerul spoise întreaga încăpere a privirii cu roșu
din nou trecătorii fără nici o noimă treceau prin cortina unui aer debusolat
orizontul căpătase zimți la margini tăia cerul cu ei
din el întunericul curgea ca un ulei mistic
dragostea avea părul șaten sau negru mirosea a santal
degetele îi tremurau când și-l aranja înclina capul un pic pe spate stânga
avea un aer ciudat pielea îi era albă calea lactee o invidia
ce căuta dragostea la ora aceea pe străzi v-am întrebat
orizontul căsca timid stele îi măcinau dinții.