Cristina plangand

uneori ma simt atat de singura
incat as plati pe cineva
sa ma stranga in brate

inca mai port capul de paratraznet
pierce in limba
ca-n serile cu ploi torentiale
sa ma pot saruta cu fulgerele,
electrizand o prezenta cu palmele
pe fotografia ta

vine o zi cand linia orizontului
ramane doar un fir
pentru gamalia acului din care-mi cos dorul,
si astfel, bat cu privirea
in dincolo-departari ca intr-o toba
atat cat ecoul sa rasune
cu talpi fluturande de zei,
pe care le lipesc de picioare gandului
gata de mersul pe apa

pentru ca freza arici ti se parea
la moda
am varsat peste nori containere de gel
si ploilor si ninsorilor arici
le-am facut tepi deopotriva
pentru ca asa mi-au suras mainile

rareori construiesc diguri din palme
cand lacrimile-mi cad in tsunami,
dar diminetile nu mai pot spune aceasta;
cand sprijin intr-o mana un ponton
si-n cealalta o cana de cacao,
te-as suna sa-ti spun macar "You have new e-mail"
dar mi-e teeama ca inima ar fi
ultima adresa pe care ti-ai verifica-o.










Vedere

I

Ei mancau oglinzi.
Le mancau cu ochii inchisi
de teama a ceea ce ar fi putut vedea
si pentru ca numai astfel
luau cunostinta de trup.

Ei mancau oglinzi,
de obicei in somn
putandu-si dovedi ca visele sunt reale
invingandu-le si traind in ele,
sau atunci cand nasteau
pentru a se obisnui cu moartea.

Dimineti gemene rasareau -
cu tamplele si buzele lipite
sori gemeni apuneau -
singuratati paralele
atarnand cu fruntile
indreptate in abise

Dar ei continuau sa manance
preocupati fiind numai
sa se ingrase piramidal
pentru a-si putea privi intreaga existenta
sub efectul de piramida.

Ceea ce era real devenea elastic.
Bungee se facea numai la orele fixe.
Stelele se mulau
pe jantele masinilor -
se putea circula cu viteza luminii
se putea trece pe rosu
si chiar dincolo de el.

Era de ajuns sa lovesti un pieton
ca sareau cioburi din el,
era de ajuns sa crapi o lespede
ca sangera cu sticla topita,
si era de ajuns sa iubesti,
ca pe data rasuna un zgomot prelung
de geamuri sparte.

II

Mancam oglinzi.
Le mancam cu ochii inchisi
de teama vederii numelor lasate
de timp pe fruntile noastre,
si pentru ca numai astfel
ne puteam privi adevaratul chip.

Mancam oglinzi
de obicei in somn,
pentru ca numai atunci ramaneam singuri cu noi insine
asemenea lui Hector cu Ahile,
sau cand muream
fara sa stim de ce.

Ceea ce era capata un motiv anume.
Albastrul, umbra
ferestrele, amprente

ceasurile,
limbi de indragostiti.

Ceea ce era capata o prezenta
la orele 00:00 si 6:30

Si singurati paralele
stateau cu fruntile
incordate in abise,

Dar noi continuam sa mancam
cu ochii cat mai stransi, de teama ca pe vreuna
din fruntile noastre ar putea scrie Ulise.










Dialog intre Metru si Antic inainte de prietenia cu Oda

Sa dormim Sancho, si sa visam pentru ca asa se cuvine.
- Scoala boule, imi zice Pitagora,
nu vezi ca esti prost ?

Ah, Sancho, tu nu stii ca nu exista hrana mai indestulatoare
ca visele, care sa umfle pantecul sperantei.
- Mie sa-mi repeti ce te-am invatat,
de la corn de melc la copita de cal!

Tot ceea ce se opune unghiului dreptunghic format de
gand si sentiment e patratul sinelui
egal cu suma patratelor lor.

Dovada este ea.
- Si ?

De cate ori o strang in brate
imi spune ca o fac sa se simta ca o ipotenuza.
- Si ?

De cate ori o strang in brate
strig ca o iubesc.
- Si ?

Si strigatul mi se desface-n catete
Si strigatul mi se desface-n catete.










Cavaleri in jurul mesei rotunde, fara Lancelot

Imi scot inima si-mi adun
in jurul ei prietenii, parintii
si rudele, dintii de lapte
si prima iubire -
dar aceasta din urma nu vine.

"Tine-o, tu ai mai multa nevoie de ea"
imi spune Aladin, ridicandu-se si intinzandu-mi lampa.

Imi scot ochiul si-mi adun
in jurul sau gandul, ielele
si creioanele colorate, somnul cu vise
si prima iubire -
dar aceasta din urma nu vine.

"Nu trebuie decat s-o freci" imi zise el.
"Lancelot nu vine pentru ca are nevoie de o minune.".

Si eu incep s-o frec
in timp ce hainele imi raman mici,
se ridica in jur cai ferate, parcuri cu gradini Hesperide
fantani arteziene din care tasnesc in spirale Dumnezei lichizi,

Reclame luminoase, panouri publicitare
se ridica in stanga si-n dreapta mea
"Faci ce faci, dar stii ce faci ?"
"Fa-o cu cap"
"Protejeaza-te"
"Inainte s-o faci asigura-te"

Iar Aladin impietreste alaturi de ceilalti
pe scaunul de piatra
Si eu frec lampa dar nimic nu se intampla,
o frec iar degetele
mi se tocesc unul dupa altul
si nu apare decat Jasmine, plimbandu-se pe covorul zburator.
- Ce faci tu aici ?
- O frec, nu vezi ? Dar nu se intampla nimic.

Apoi ea se alungeste in jurul inimii si-a ochiului meu
se alungeste in jurul scaunelor de piatra
si le apuca spargand reclamele si panourile luminoase
nervoasa:
- Scoate prezervativul de pe lampa, prostule.










Colectie de sentimente

Pe mine mama m-a facut
cu un om de termopan,
de aceea, dincolo de ferestrele pieptului meu
nici un sentiment nu se raceste,
iar tu, s-ar cuveni sa-ti atarni genele
perdele pe cornize
pentru ca asa este cuviincios fata de dragoste.
La fel cum iarna isi scoate politicos palaria alba
salutand primavara.

Copil fiind inca, mai visez acel cuvant
cu roata de rezerva, acea carcasa de ARO
goala
care sa alerge pe timpanul lucrurilor
cautandu-si cutia de viteze,
pururea neincapator gandului meu
gonflabil de atata tristete.
O, si numai intalnindu-ti privirea
ar deveni decapotabil
pentru simplul fapt ca ceea ce este fara de cer
e asemenea desenelor animate
fara Walt Disney
sau 2-lui in 1 fara detergenti.

Copil fiind inca, o pornesc de-a busilea
spre Oracolul din Delfi
dupa un cuvant, ce nu exista
dupa o varsta care impartita, inmultita, scazuta sau adunata
cu orice numar
face o roata;
stand pe post de maxilar intr-un craniu de zeu,
de-a lungul caruia noi doi alergam.

Si in care, ne putem face patul doar
pe maseaua de minte.

Desigur, ceea ce era de spus, s-a zis -
si nu ramane decat curcubeul dupa ploaie,
Desigur, noi dormim pe maxilarul unui ZEU -
din care "Z", odata cu visele se taie.