Muzica mi s-a infatisat adesea in vis
Dar n-am putut s-o notez
Decat o singura data.
Era pe cand scriam povestea soldatului...
Rezultatul m-a surprins si m-a fermecat.

Am intrevazut nu numai muzica
Dar si pe executant:
Era o tanara tiganca
La o margine de drum.
Ea tinea un copil pe genunchi
Si canta din vioara ca sa-l inveseleasca.

Motivul pe care il repeta fara intrerupere
Era cantat cu toata lungimea arcusului.
Muzica il incanta pe copil,
Care aplauda cu manutele sale arse de soare.

Ea ma incanta si pe mine...
Am avut bucuria sa o pot retine
Si am integrat pomenirea sa in acest mic concert fonetic.

(ar da bine pe coloana sonora a unui film surdo-mut
si ar sta bine pe coloana spetita a unui cal inca nevazut...)