orice durere aidoma unei urechi imense
ducea spre ceasul bărbaților
abandona bătrânul între două pietre
așezate în unghi
ecoul îi strângea pe genunchi locurile pustii
hrănite cu șerpi și ierburi
treceau pe acolo pelerini
risipind pe nisipuri cochilii și crabi morți
apoi ascundeau locul pe unde ieșise valul din adâncuri
cu altfel de întâmplări precum botezul copiilor
se sfărâmau vasele alteori se pierdeau femeile până în amurg
doar instinctul mai arunca ancora celui nevinovat
șă-și lase sufletul în apele secate
pecetluind buzele