LA FOTBÀL, LA CHEFEREU

Ieri, la birtul Gugulanu’, stând așa, la una mică,
Iaca, cine crezi că vine?…Dracu’ gol de Ghițulică.
Se-așeză și el la masă și-uite-așa, dintr-un nimic
Începu să zdrăngănească la un capăt de băgic:

-Haide, haide Chefereu’! își trânti pe jos căciula,
Astăzi vrem ca să câștigi barem cu vreo patru nula.
-Ce-i cu tine?!-l întrebai, zbieri ca bou’ la căsap…
Du-te la Jebel ‘napoi, să te caute pe la cap.

-Hai măi nano, c-am sărit mai-nainte poarta școlii,
Că-i meci: Chefereu’ nostru cu ștudenții de la Poli.
Ce să faci…Te pui cu prostu’?! Făr-o vorbă m-am și dus,
N-apucai să fac nici plata că mă luă măido pe sus.

Ș-apăi mă băgă nepotu prin butoara de la gard
De-mi venea de-așa rușine ca tăciunele să ard.
Când colo, potop de lume…N-am văzut atâția, baș,
Numa’ când îi Sfântu’ Gheorghe și nedeia la Oraș.

Șî-ncepură, frate, jocul…Parc-erau cuprinși de draci
C-alergau dup-o surducă douăzeci de tolomaci.
Lilă-n dungi cu picățele erau ăi din Cimișoara
Iar ai noștrii, înflorați, cum îs prunii primăvara.

Io, n-am priceput o iotă: cum surduca o-ajungeau
Nu ți-o luau, ba chiar în ciudă cu picioru-n ea dădeau.
Dădea unu’, dădea altu’…Mă miram de-așa prostie
Și-i spusei lui Ghițulică : -Mă-ntorc ca să beau răchie!

Că nu-mi place jocul ăsta, fir-ar forma lor clonțoasă…
Tot mai bine îi la birt cu sticloanțele pe masă.
-Uico, stai nu te prosti! Mă luă atunci, copilu’
Și-mi prici în câtea vorbe, de fotbal cam care-i șpilu’.

Cică de-aia bat surduca, să le bage gol în poartă
Și-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i despartă.
Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vreun câine care zbiară,
Haut îi când beșica albă vrea să iasă pân-afară.

M-așezai la loc pe scaun, fi’ndcă să-ndârjise jocul,
Se-ndârjise și nepotul suduindu-le norocul.
Dup-o vreme-un cheferist subțirel precum un fus
Proțăpi surduca-n ață de săriră toți în sus.

Se țucau de numa-numa…Ghiță-și azvârli căciula:
-Uico, ce te tot dezmiri? Doar conduci cu Unu-Nula!
Zvârle-ți peste cap căciula, bucură-te, du-te bolii,
De nu vrei să iai bătaie, c-ăștia cred că ții cu Poli!

Ce să fac? Sării și io ca descântecu-n deochi
Și numa-l aud pe unu’: -Aoleu, mi-ai scos un ochi!
-Taci odată, gură spartă, nu mai face pe nebunu’,
Că doar nu-i vreo greutate să vezi meciu’ și cu unu’…

Nu mă scoate din sărite, că de-ți trag vreun pumn în nas
Te învârți ca titirezu’ preț de vreo juma’ de ceas!
Când colo, năcaz, nu alta : Golu’ ni l-or anulat
Fi’ndcă piticotul nostru cică-n opsai l-or aflat.

Þin-te-atunci urări de mamă, scuipături, fluierături,
Suduieli, ocări cu carul ce ieșeau din mii de guri.
Ba năcazul și mai mare că-mi pierdui căciula bună,
Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.

Și mai mult: ăi de la Poli, până meciul s-o gătat,
Le-o cam copt-o la ai noștrii: trei goluri, pe loc, le-o dat.
Și-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trei-Nula,
Cât că mă omoară baba fi’ndcă mi-am pierdut căciula.


(Va urma)


ÃŽn ajutorul cititorilor:

Gugulanu’=grădină de vară în Caransebeș
băgic=clopoțel
Jebel=localiate cunoscută prin spitalul de boli mintale
măido=apropape, mai…mai
butoară=gaură
surducă=minge
a prici=a explica, a sfătui
a sudui=a înjura