Abia mai pot apropia de gură
Silaba de-nvrăjbire sau speranță,
Un gând ciuntit privit cu aroganță
Între scuipări scârbavnice de ură.

S-a încheiat cu oricare prestanță,
M-au răvășit aripile de zgură
Și am urlat de cruda lor arsură
În clipa grea și fără importanță.

Am frânt în trup arpegii și octave
Și m-am trezit, fără să știu, bătrân,
Pierdut în lava patimilor grave.

Dar nici acum nu sunt pe timp stăpân.
Mă las condus de poftele hulpave
Și-n drumul meu o victimă rămân.