agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-20 | [This text should be read in romana] |
Din liniile de pe caietul meu de școlarița
Răsar mereu petale mici si mari de muceniță Pe care Pinocchio ți le-aduce-n dar Povești pentru copii mai mari. Poveste pentru ziua de întâi S-au întâlnit pe strada cuțitul de argint Un pui de foarfecă si un lumânărar Și au ieșit istorii din acelea ce nu încap în calendar ci stau cuminți ca aerul pierdut in chihlimbar. Sub fustanela lunga - de odraslă rușinoasă plecată sa se dedea cu lumea s-au ascuns rașini mai groase ce stiu să culeagă-n calea lor si greieri care mor la fel ca rozele despre care mai cântă încet ori cioparțit sau șifonat sub cerul verde licoros si cu reflexe de bumbac. Leagăn pentru ziua cea de-a doua De câte vorbe de laudă si alint Era nevoie știau doar vârstele să șușoteasca - tot mai mult - și asta pâna când bujori numai vocalele prindeau ‘o’urile si ‘a’urile și celelalte consoane fugeau tiptil din mângâiere si ramânea pierit câte un haș în loc de perini în vreme ce se retrăgea din țări arabe în țările mediteranee. Interuldiu pentru azi-noapte Cel care aduce fluturii Nu e cel care aduce vara Si daca plouă peste ei Înseamnă c-o să vină iarna Dar numai peste două anotimpuri. Iar mierea curge la răstimpuri ca timpul peste ziduri -încet ca gheara unui leneș de padure care suie peste scoarță către scoarța amaruie Și cine plânge la uși de catedrală Stingând din cântec Cel scris de aurora boreală? Închideți tot Să nu pătrundă nici aripa de zână udă. Răgazul de după trei zile Să numărăm și câte nopți cu salbă albă au mai rămas Și câte broboade cu trandafir Au să mai pice Și care gânduri se mai zvântă Și câte ceaiuri de soc și de lămâie Să încălzească în abur marmura de sub călcâie Făcută din firmitură lângă firmitură Precum o pâine fără miros aromitor Și coaptă în cuptorul lui Freya și-al lui Frigg. Întrebări pentru ziua a patra Când ai s-ajungi în dreptul lui egal - că apa, și când e abur în jurul tău, tot oglindă este și dacă poate privirea luminile din vale si cele de sus să le cuprindă poate că ești și tu un pește în plasa celestului pescar. Acoladă pentru a cincea zi Pierdut personaje. Mai e nevoie de vreo Șeherezadă Acolo unde nu se mai știe de osul de pește Pe care cu toții l-au ținut și-apoi l-au dat Să nu se piardă în poveste? Ori poate că unde piatra sau apa arde În loc un solz iți crește. Și pentru tine Pasărea Roc cine o-mblânzește Când Scyla pe Caribda o păzește? Ușoare introspecții după șase zile Rogu-vă iertați dacă și menestrelul obosește se zice că greșit-a drumul - al lui nu duce către creste - A cui e mâna aceasta Care mă scrie si te scrie Care culege funigei în insectar În vreme ce pleoapa încet se netezește Și-mi umple poala cu nectar? Numarul șapte. Nu deranjați. Chiar daca urci zmeiește Lumea tot rotundă a rămas Ori plată, sprijinită de o carapace A mea încă mai fulguiește Cu pulberi de polen și fluturi Nu încerca să te mai scuturi Ianus te pandește De pe calicii si pistiluri dulci care nu iartă În care e de-ajuns să cazi o treaptă. Povața nebunului de vineri În liniște de mult te-așteaptă Munții de sare și apă În care piciorul se taie și se pierde În luminișuri albe cu treișpe păsări negre Iar osul – domnesc sau nu – De vrei să ți-l păstrezi Să mergi în mâini ca saltimbancii Deschide ochiul mai iute și mai verde ca otrava Și râzi de clopoțeii de rusalcă Sălbăticită și țesută Cu firul roșu în covorul moale Nu de femeie Ci bătută în copite De calul de turnir, dar fără zale. O gură de pelin în noaptea nouă Și părul blond și cel negru poate să plângă cu picuri de ceară stranși din altar ori de smoală. Cu care gânduri plecat-ai tu la aurar? Că rădăcinile mai grele Sapă în piatră - chiar dacă ele pot să-ncapă într-o ulcică uitată la geamul prăfuit? Că n-au fost puse și păsări în ierbar? Că zebrele și leoparzii Nu trăiesc ca frații Când Dumnezeu zâmbeste și închide ștrengarește ochiul stâng Cel drept rămas să lumineze Și să vegheze cum din tâmplă se nasc pletele ateniene? ………………………………………………………………….. Nu știu să spun adio decât în păsărească Întinde-o pană să ți-o scriu. În ureche îți șoptește pasărea măiastră Când tu sub merele de aur căzut-ai în somn prea pământiu. î |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy