am tot in mine si uite suflete cum am totul prin noi.
nu chem uitarea sa sadeasca mintea tulbure,
ma bantuie aburii incandescenti ai deziluziei si ca
orisice muritor
in ajutor
...
doar moartea si noi.
ma patrunde seul umed al putregaiului si
absolutizez ..pe mine -ma..
..
in dansul unei muste vad semintele vietii
cenusa iar in noi...
si tot in mine vad iuberea...dar o reneg
sunt gol sunt iarasi Dumnezeu,
.
si am cristalizat doar gandul...
l-am sechestrat cu Dumnezeu cu tot,ma cheama mintea nu pamantul,
in rime ta absurda...fada...cred.