Crengi rupte din pomul zidirii
Și cântec ce-n veci ne subjugă,
Durere de dor pe altarul iubirii
Și vorbe dulcege ce-ndrugă...

Căderi din uitarea comorii durate
De veacuri întregi de durere,
Duios nepătate, în veci lăudate
Ne fi-vor în veci ale noastre mizere,
uitări...

Și-n tot ce-am uitat, iubiri în durere
Și vis dinspre noi înspre moarte,
Lăsăm neatinse mormane de vreme,
Secundele ninse pe toarte...

Comori de visare și visuri de vreme
Mai bună, mai caldă, mai dragă,
Să vreau în tăcere, că viața-mi pe urme
Și visu-mi noptatec dezleagă...

Ciudat, nepăsarea de dor neferice
În dar și-ar voi neființa
Și apoi se vor trezi, se zice
Comori de tăcere și pașnic, voința...