Porumbescu
era un înger închis
în propria baladă
în ochii Berthei
un Crai nou...
,,pe noi nu ne va despărți nimeni niciodată,,
sufletul nu va seca
plânsul ne cade în interior
îngerul își freacă aripile
așa iese cântul
tu dormi ușor
gândul meu îți va încălzi degetele
încremenite de așteptare

promit să-ți fiu vioară în cer