Simt o rece răsuflare,
Ești departe-acum cu duhul.
Eu te văd lângă-mi picioare
Ești alături doar cu trupul.
Sângele tău fierbe-ntruna,
Þintă moartă-ți este luna...
Cu o caldă-mbrățișare
Mă alintă frunze rare
Ale codrului. ÃŽmi pare
Că nu-ți pasă că mă doare.
Sufletul, săgeți l-apasă
Singură nici nu mă lasă...
Ochii suferă întruna:
Plâng. Și-acum lucește luna
Pe obrajii mei; e zâna
Ce veghează doar tristeți
Noaptea. În a dragostei pereți
Ea pătrunde, luminează
Sufletele cu o rază.