se topește pe margini încet și simetric
lumea privită prin cubul de gheață
dintr-odată devine distantă și rece
mă privește la rîndu-i plictisită de viață

mă întreb oare cine o mai poate-nțelege
cînd ea nu mai are înțelesului sens
iar în limba în care vorbeam altădată
au rămas doar semne și un ultim consens

îi arăt curcubeul rătăcit din privire
îmi răspunde cu-n zîmbet absent și cochet
dacă vreau să vorbesc despre raze și unde
să mă fac mai bine filosof sau poet